De ce scriu, când la consultație avem deja treizeci de minute
Pentru că treizeci de minute ajung ca să ne înțelegem, dar nu ajung ca să reții. Îți explic ceva, dai din cap, pleci — și la semafor îți vine întrebarea adevărată. Aceea pentru care nu mai suni, fiindcă ți se pare măruntă.
Blogul ăsta e pentru întrebarea de la semafor. Aici am loc să spun și partea a doua, cea pe care în cabinet o comprim ca să apuc să mă și uit la pielea ta.
Mai e un motiv, mai puțin romantic. Ce citești seara pe telefon îți formează părerea înainte să ajungi la mine. Dacă nu explic eu ce cred, vii la consultație cu o listă de convingeri pe care întâi trebuie să le desfacem — și abia apoi începem.
Ce înseamnă „îți explic ca unei prietene”
Înseamnă că schimb tonul, nu rigoarea. Aceleași lucruri pe care le-aș spune unui coleg, spuse fără zidul de termeni: „roșeață” în loc de „eritem”, și un răspuns la întrebarea ta reală — dacă e cazul să te sperii — în locul unei clasificări în patru grade.
Înseamnă și că îți spun ce nu se știe. O prietenă medic nu-ți dă un răspuns sigur ca să pară competentă; îți spune „aici datele sunt slabe” sau „asta se decide după ce mă uit”. Am observat că liniștește mai mult decât o certitudine împrumutată.
Mai înseamnă un lucru la care țin: nu explic de sus. Nu ai greșit fiindcă ai cumpărat o cremă după un clip sau fiindcă ai amânat un an. Îmi spui, ne uităm împreună, mergem mai departe.
Ce nu înseamnă: că prietenia ține loc de meserie. O prietenă îți dă o părere. Eu îți dau o părere de medic — care are în spate o examinare, un ghid și o răspundere, și care se oprește exact acolo unde încep lucrurile ce nu se pot hotărî fără să te văd.
Patru lucruri pe care nu le fac aici
Nu pun diagnostice online. Nici după poză, nici după descriere. Nu e o precauție juridică, e limita meseriei: o parte din diagnostic e ce văd cu ochiul și cu dermatoscopul, cealaltă e ce aflu întrebând.
Nu promit rezultate. Nici aici, nici în cabinet. Pot să-ți spun ce se întâmplă de obicei, în cât timp se judecă un plan și ce anume schimbă socoteala. Atât se poate spune onest despre o piele pe care nu am văzut-o.
Nu recomand mărci — nici de creme, nici de aparate, nici de suplimente. Îți explic categorii și substanțe, pe numele lor. Nici nu aș avea voie: Codul de deontologie medicală îi interzice medicului publicitatea la produse și la aparatură.
Nu construiesc articolul ca să ajungă la o programare. Dacă un text se termină cu o procedură, ai dreptul să te uiți înapoi și să verifici dacă tot ce am scris înainte ducea acolo. Aproape toate se termină cu „depinde” — și cu ce anume depinde.
Unde stă fiecare lucru și de ce nu le amestec
Am trei rafturi și mă țin de ele, ca să știi de fiecare dată unde cauți.
Pe blog stau situațiile și deciziile: „am venit din concediu și am pete”, „merită banii?”, „am citit că…”. Aici am voie să am păreri, iar când e o părere ți-o spun ca atare.
În din cabinet stau afecțiunile: ce văd, ce verific, ce întreb, ce urmează. Acolo scriu mai așezat, cu bibliografie, iar textul e citit de un al doilea medic înainte să apară, cu data revizuirii la vedere.
În enciclopedia clinicii stau definițiile: ce este o afecțiune, cum arată, cum se numește corect. Când ai nevoie de definiție, într-acolo te trimit.
Regula după care le împart e simplă. Dacă titlul începe cu boala, nu e pe blog. Dacă începe cu tine — cu ce ți s-a întâmplat și cu ce ai de hotărât — atunci e aici.
Cum să mă citești
Explic mecanismul întâi și cifra la urmă. Dacă înțelegi de ce se întâmplă un lucru, ții minte; dacă rămâi doar cu procentul, l-ai uitat până săptămâna viitoare și ai rămas cu un număr fără context.
Când scriu „de regulă” sau „la majoritatea”, vorbesc despre ce arată datele. Când scriu „eu prefer”, e o alegere de-a mea, pe care alt medic o poate face altfel, la fel de corect. Le marchez diferit intenționat.
Sursele stau la finalul articolelor, cu link acolo unde am putut verifica linkul. Nu ca decor, ci ca să poți deschide și citi singură ce am citit și eu.
Ce urmează aici
Scriu pe șase rafturi, fiecare cu rostul lui. Cum gândesc eu — de ce spun uneori nu și ce se întâmplă efectiv la o examinare. Merită banii? — decizii de buzunar, fără mărci. Fără tabu — lucrurile cu care amâni să vii. Mamă și medic — pielea celorlalte femei din casa ta. De sezon — ce contează luna asta. Am citit că… — ce e adevărat din ce circulă.
Primul text de pe raftul „De sezon” vine imediat după ăsta: de ce toamna e momentul în care ne ocupăm de petele lăsate de vară.
Un singur lucru îți cer
Când ceva se schimbă — o aluniță, o rană care nu se vindecă, o erupție care se întinde — nu căuta răspunsul aici. Nici la mine, nici altundeva pe internet. Vino să te văd sau mergi la un medic, oricare, cât mai repede.
În rest, citește pe îndelete. Pentru asta scriu.
Întrebări frecvente
Îmi poți spune ce am, dacă îți trimit o poză? Nu. O poză nu-mi arată relieful, nu-mi arată restul pielii și nu-mi răspunde la întrebări. Pot cel mult să-ți spun dacă merită să te grăbești — iar când nu sunt sigură, răspunsul e „vino”.
De ce nu scrii ce cremă să iau? Pentru că nu am voie să fac reclamă unui produs și pentru că răspunsul corect depinde de pielea ta, nu de un clasament. Îți explic substanțe și categorii; alegerea se face după ce ne uităm împreună.
Cine scrie textele și cine le verifică? Le scriu eu și le semnez cu numele meu. Articolele din secțiunea „din cabinet” sunt verificate de un al doilea medic înainte de publicare, cu data revizuirii afișată — un autor nu se poate verifica singur.
Cât de des apar articole noi? Ținta e două pe săptămână. Când săptămâna e grea în cabinet, apare unul. Prefer să întârzii un text decât să public unul pe care nu l-am citit de două ori.
Surse
- Colegiul Medicilor din România, Codul de deontologie medicală (în vigoare de la 1 ianuarie 2026) — art. 42, despre superlative, comparații și promisiuni de rezultat, și art. 47, despre publicitatea la produse și aparatură. cmr.ro
Textul ăsta e o declarație de intenție, nu un sfat medical. Articolele de pe blog au rol educativ și nu înlocuiesc consultul dermatologic. Pentru urgențe medicale, sună la 112.
Dacă vrei să ne uităm împreună la pielea ta, programarea se face telefonic, prin Wanderma Clinic, la 0792 633 762, sau pe wanderma.ro/contact.
Poți vedea și ce consultații și proceduri fac, cu timpul pe care ți-l rezerv la fiecare.