De ce nu se vindecă crusta asta de pe frunte, oricât aș da cu cremă?
Cea mai frecventă întrebare pe care o aud nu conține deloc cuvântul „keratoză”. Sună cam așa: „Doamna doctor, am o crustă pe frunte care se desprinde și se face la loc de vreo șase luni.” Aproape întotdeauna urmează și „am pus cremă hidratantă, dar degeaba”.
Motivul e simplu. Crema hidratantă înmoaie scuama de deasupra, dar nu schimbă stratul de celule modificate de dedesubt. În keratoza actinică, celulele atipice sunt limitate la epiderm: adică la stratul de suprafață al pielii. Se desprinde partea vizibilă, iar cea care o produce rămâne pe loc.
A doua observație ți-o cer ție: închide ochii și trece degetul peste zonă. Keratoza actinică se simte adesea mai bine decât se vede. La consult, inspecția vizuală se face cel mai bine împreună cu palparea, tocmai ca să găsesc leziunile care nu se observă ușor.
Rugozitatea aceea de șmirghel fin, într-un loc care a stat ani la rând în soare, este motivul pentru care merită o programare. Nu o nouă cremă.
Cum îmi dau seama, la consult, dacă e keratoză actinică sau doar o pată de vârstă?
Aici este confuzia numărul unu. Pe o piele cu mulți ani de soare la activ coexistă lucruri foarte diferite, care par toate „pete de bătrânețe”: lentigine solare, keratoze seboreice și keratoze actinice.
Lentigoul solar este o maculă maronie, plată, netedă la atingere, tipică pe dosul mâinilor la persoanele în vârstă. Are pigment crescut în stratul bazal, dar numărul de melanocite este normal sau doar ușor crescut. Keratoza seboreică este reliefată, cu aspect de „lipită pe piele”. Keratoza actinică, în schimb, este aspră, uscată, cu fond rozaliu.
Numai că nu leziunile benigne mă preocupă prima dată. Înainte de a spune „e doar o pată”, trebuie să mă asigur că nu am în față ceva malign. Pe pielea cronic expusă la soare apar, pe exact același teren, lentigo malign: adică un melanom in situ —, boala Bowen și carcinomul bazocelular superficial.
Keratoza actinică pigmentată este chiar subtipul greu de deosebit de keratozele seboreice reticulate, de lentigine sau chiar de melanomul lentigo malign. Dermatoscopia ajută. Când diagnosticul rămâne incert, se recoltează biopsie cutanată, tocmai pentru a exclude melanomul.
Iar boala Bowen se poate confunda clinic cu o keratoză actinică, cu un carcinom bazocelular superficial, cu psoriazisul sau cu o eczemă cronică. De aceea nu ghicesc după culoare și nu decid la atingere: o pată brună, plată și netedă nu este automat o pată benignă.
Ai venit pentru o singură pată, de ce mă uit la toată fața?
Pentru că soarele nu a căzut pe un singur centimetru pătrat. Peste 80% dintre keratozele actinice apar în locurile cu expunere cumulativă la soare: scalpul, helixul superior al urechilor, fața, dosul mâinilor și al antebrațelor. Dacă o zonă a produs o leziune, restul zonei a primit aceeași cantitate de ultraviolete.
La consult examinez frunte, scalp descoperit, tâmple, nas, pomeți, pavilioanele urechilor, buza superioară și cea inferioară, decolteul, antebrațele și dosul mâinilor. Mă uit și la partea superioară a trunchiului și la gambe. Palpez, unele leziuni sunt palpabile înainte de a fi vizibile.
Foarte des găsesc încă trei, patru sau zece leziuni pe care pacienta nu le simțise. La persoanele cu fototip deschis, I sau II, și cu leziuni actinice importante, leziunile multiple sunt regula, nu excepția. La ele planul nu poate fi „îngheț pata asta și ne vedem la anul”.
Tot atunci notez și lucrurile care merg împreună cu expunerea cronică: dispigmentarea, telangiectaziile, elastoza solară, comedoanele senile de tip Favre-Racouchot, cheilita actinică pe buza inferioară. Fac parte din același tablou, și îmi arată cât de încărcat este câmpul.
Chiar se poate transforma în cancer de piele?
Da, dar merită spus exact. Keratoza actinică este considerată o leziune precanceroasă pentru că celulele atipice sunt limitate la epiderm; nu există risc de metastazare atât timp cât leziunea nu evoluează spre un carcinom invaziv. Unii autori merg mai departe și susțin că este deja o formă incipientă de carcinom scuamocelular.
Cifrele sunt liniștitoare pentru o leziune luată singură. Probabilitatea ca o anumită keratoză actinică să evolueze spre un carcinom scuamocelular invaziv a fost estimată la 0,075–0,096% pe leziune pe an, cu estimări suplimentare între 0 și 0,6% pe an. Rata de transformare este mică și greu de evaluat.
Ce se schimbă este numărul. Riscul se adună peste multe leziuni și mulți ani, iar la o persoană cu peste zece keratoze actinice riscul de a dezvolta la un moment dat un carcinom scuamocelular este apreciat în literatura pentru clinicieni la aproximativ 10–15%. De aceea contează câte găsesc, nu doar cum arată fiecare.
În plus, o parte dintre leziuni regresează spontan, dar pot reapărea în același loc. Nu se poate ști dinainte care. Așa îți explic și ție: nu tratăm de frică, tratăm ca să nu rămână nimic nelămurit. Decizia de a trata, de a monitoriza sau de a biopsia se ia la consult, nu după o poză.
Cum aleg tratamentul: leziune cu leziune sau toată zona?
Prima întrebare pe care mi-o pun este câte leziuni sunt, cât de groase și cât de întins este câmpul. Tratamentele se împart exact așa: metode potrivite pentru un număr izolat sau limitat de leziuni și tratamente de câmp, potrivite pentru leziuni multiple sau mari.
Când găsesc două-trei leziuni bine delimitate, crioterapia cu azot lichid rezolvă situația în câteva minute, fără incizie și fără anestezie, cu vindecare în zece până la paisprezece zile. Are recomandare fermă în ghidul american din 2021.
Când văd o zonă întreagă modificată, cu leziuni multiple și piele aspră între ele, tratamentul punctual nu este suficient. Atunci prefer o abordare de câmp: un tratament topic prescris, aplicat pe toată regiunea, terapie fotodinamică, peeling chimic de uz medical sau laser ablativ.
Dacă leziunea este groasă, indurată, dureroasă sau are aspect atipic, nu o distrug fără să știu ce este. Metodele distructive nu lasă probă pentru laborator, iar asta este exact ce nu îmi permit când nu pot exclude un carcinom. Oricare ar fi metoda, fotoprotecția rămâne obligatorie, fără ea tratăm rezultatul și lăsăm cauza să lucreze mai departe.
Pe ce criterii aleg între cremele de pe rețetă?
Dintre tratamentele topice, 5-fluorouracilul și imiquimodul au recomandare fermă în ghidul american din 2021, iar diclofenacul și terapia fotodinamică au recomandare condiționată. Tirbanibulinul a fost aprobat după încheierea analizei care stă la baza acelui ghid, deci nu figurează acolo cu o recomandare formală, deși este folosit în practică pe față și pe scalp.
Nu există studii comparative bune între aceste terapii de câmp, iar ratele individuale de eficacitate sunt similare. Alegerea o fac deci după zonă, după grosimea leziunilor, după ce alte boli ai și după cât de mult îți poți permite perioada de înroșire. 5-fluorouracilul este mai puțin eficient pe leziunile hipertrofice, din cauza stratului cornos îngroșat.
Și nu le pot prescrie oricui. 5-fluorouracilul este contraindicat în sarcină și alăptare, la hipersensibilitate la substanță și în deficitul de dihidropirimidin-dehidrogenază. Diclofenacul nu se dă dacă ești alergică la antiinflamatoare nesteroidiene. Imiquimodul nu este recomandat dacă ai o boală autoimună și poate da simptome de tip gripal. De asta întreb ce medicamente iei.
De ce îți examinez buza de jos, dacă ai venit pentru frunte?
Pe buză, aceeași agresiune solară cronică poartă alt nume: cheilită actinică. Este subtipul care apare la nivelul vermilionului buzei inferioare, la persoanele cu afectare moderat-severă în urma expunerii la soare. Localizarea este aproape întotdeauna aceeași, circa nouă din zece cazuri de cheilită actinică apar pe buza inferioară.
Semnele sunt discrete și de aceea trec ani până ajung la mine: buză permanent uscată, scuame care revin, uneori zone albicioase de leucoplazie, piele subțiată și fragilă, iar conturul dintre roșul buzei și pielea din jur se estompează. Multe paciente pun totul pe seama vremii sau a unui balsam nepotrivit.
Contează pentru că potențialul de evoluție spre un carcinom scuamocelular invaziv este mai mare pentru cheilita actinică decât pentru keratozele actinice clasice. Riscul crește la fumătoare, la consum important de alcool, în infecția cu HPV oncogen și în imunosupresie.
De aceea pragul meu de biopsie pe buză este mai jos decât în altă parte. Când diferențierea clinică dintre cheilita actinică și un carcinom al buzei nu este posibilă, se recoltează probă. La fel dacă apare o zonă dureroasă într-un punct fix, o ulcerație care nu se închide sau un nodul care crește.
Pentru tratament am opțiuni topice, dar și metode chirurgicale sau cu laser. Dintre ele, vermilionectomia și laserul cu dioxid de carbon sunt descrise cu rezultatele cele mai favorabile și cu mai puține recidive. Alegerea depinde de întindere și se face la consult.
Când trebuie să te programezi repede și ce mă face să iau o biopsie?
Te rog să ceri programare în zilele următoare, nu la controlul planificat peste luni, dacă apare ceva dintre următoarele: leziunea se transformă într-un nodul sau într-un corn, crește foarte repede, devine dureroasă sau sensibilă spontan, se ulcerează ori începe să sângereze.
Sensibilitatea la palpare nu este un moft al pielii. Este exact semnul care mă face să nu mai aștept: poate însemna că leziunea a evoluat deja într-un carcinom. Un corn cutanat se biopsiază întotdeauna, aproximativ 15% dintre cornurile cutanate au la bază un carcinom scuamocelular invaziv.
La fel de important este ce nu se întâmplă. Keratozele actinice se tratează de obicei fără biopsie prealabilă, cu excepția situației în care se suspectează un cancer invaziv. O leziune tratată corect care totuși revine sau nu răspunde deloc se biopsiază, tocmai ca să excludem un carcinom scuamocelular.
Cum recoltez contează. Dacă bănuiesc un proces superficial, o biopsie tangențială este de obicei suficientă. Dacă leziunea este indurată, nodulară sau ulcerată și suspectez un carcinom invaziv, nu fac shave: iau biopsie cu preducea sau tangențială profundă, până în țesutul subcutanat, ca patologul să poată măsura profunzimea.
Dacă iei medicație imunosupresoare sau ai avut un transplant, pragul meu este mult mai jos. La persoanele transplantate incidența carcinomului scuamocelular este de 40 până la 250 de ori mai mare decât în populația generală, leziunile sunt adesea multiple și încep să apară la câțiva ani după transplant.
Ce se întâmplă în timpul curei cu cremă și când trebuie să mă opresc?
Tratamentele topice de câmp funcționează producând inflamație. Pielea trece prin etape: eritem, uneori dureros și însoțit de edem, apoi eroziuni acoperite de cruste, apoi reepitelizare. Rezultatele bune apar tocmai când tratamentul continuă până la inflamație semnificativă sau eroziuni superficiale. Îți spun asta dinainte, ca să nu te sperii.
Dar există și un prag de oprire, iar acesta nu se negociază. Diferența o fac întinderea și intensitatea: eroziunile superficiale, mici, pe fondul roșu al zonei tratate, fac parte din cură. Arsura severă sau eritemul intens cu eroziuni extinse, dincolo de ce ți-am descris, cer oprirea sau rărirea aplicărilor. Nu continua „ca să meargă mai repede”.
Sună-mă și dacă durerea crește în loc să scadă, dacă apare secreție gălbuie ori miros, dacă roșeața depășește clar zona tratată, dacă apare febră sau simptome de tip gripal, sau dacă zona nu începe să se refacă în intervalul pe care ți l-am dat.
5-fluorouracilul are și un avertisment de fotosensibilitate care poate fi severă, iar după oprirea tratamentului vindecarea are loc de obicei în aproximativ două săptămâni. Pentru ameliorare se poate folosi un corticosteroid topic de potență medie, după ce inflamația a atins vârful, dar numai la indicația mea.
Ce nu funcționează, deși am auzit că merge?
Nu funcționează zgâriatul. Dacă îndepărtezi crusta cu unghia, rămâne o suprafață curată câteva zile și te convingi că s-a rezolvat. Nu s-a rezolvat, ai îndepărtat doar partea de deasupra, iar iritația repetată nu ajută pielea deloc.
Nu funcționează remediile care „ard” leziunea acasă: celidonia, usturoiul, oțetul, sifonul de rufe, pastele cauterizante cumpărate online. Ce obții sigur este o arsură chimică pe o zonă unde nu știi exact ce arzi, plus o cicatrice care îmi îngreunează examinarea ulterioară.
Nu funcționează nici crema care i-a mers vecinei. Tratamentele topice pentru keratoza actinică sunt medicamente pe rețetă, cu contraindicații reale, cu schemă și durată stabilite de medic și cu o fază de înroșire care trebuie explicată dinainte.
Nu funcționează nici cumpărarea „vitaminei B3” la nimereală. Sub această etichetă se vând două substanțe diferite: acidul nicotinic și nicotinamida. Studiul de prevenție s-a făcut cu nicotinamidă. Verificăm împreună denumirea exactă de pe cutie, înainte să iei ceva.
Și, poate cel mai important: nu funcționează logica „nu mă doare, deci nu e nimic”. Multe leziuni de acest tip nu dor deloc. Absența durerii nu este un criteriu de liniștire.
Ce fac după tratament, ca să nu se întoarcă?
După orice procedură, îngrijirea zonei este simplă: o păstrezi curată, aplici ce ți-am recomandat, nu desprinzi crusta și o protejezi strict de soare până se reface complet. Zona tratată poate rămâne mai deschisă la culoare, uneori diferența este definitivă.
Hipopigmentarea figurează ca risc la crioterapie, la chiuretaj, la excizia tangențială și la laserul ablativ, iar la crioterapie se pot adăuga cicatrici hipertrofice și modificări pigmentare postinflamatorii. Zona tratată se și urmărește: pe un câmp afectat, recidivele apar frecvent chiar la marginea leziunii tratate anterior.
Partea de fond începe a doua zi și continuă tot restul vieții: fotoprotector cu SPF cel puțin 30 și protecție UVA ridicată, în fiecare dimineață pe față, urechi, scalp și dosul mâinilor, aplicat generos cu 15–30 de minute înainte de a ieși și reaplicat când stai afară, plus haine acoperitoare, pălărie cu boruri și umbră în mijlocul zilei.
Fotoprotecția are recomandare fermă în ghidul american din 2021, alături de crioterapie, de 5-fluorouracil și de imiquimod. Solarul iese complet din discuție: folosirea aparatelor de bronzat crește riscul de carcinom scuamocelular.
Adaug autoexaminarea și controalele. Ritmul obișnuit este un control o dată sau de două ori pe an, iar la persoanele cu imunitate slăbită sau cu risc crescut la fiecare opt până la douăsprezece săptămâni. Fac fotografii de referință la fiecare vizită, ca să compar obiectiv, nu din memorie.
Ce aud des în cabinet
„Dacă zgârii crusta și cade, înseamnă că s-a vindecat.”
Ai îndepărtat doar scuama de la suprafață. Stratul care o produce rămâne pe loc, iar leziunea se reface în același punct. Reapariția repetată în același loc este exact motivul pentru care merită văzută.
„E doar o pată de bătrânețe, ca toate celelalte de pe mâini.”
Pe pielea cu mulți ani de soare coexistă lentigine solare, keratoze seboreice, keratoze actinice, dar și lentigo malign, boală Bowen sau carcinom bazocelular superficial. Se diferențiază la examen clinic și dermatoscopic, uneori doar histopatologic, niciodată după culoare.
„Dacă e plată și netedă la atingere, sigur e benignă.”
Keratoza actinică pigmentată poate fi plată și fără eritem, iar lentigo malign, un melanom in situ, apare exact pe pielea feței arse de soare. Criteriul tactil nu le separă. Orice pată care își schimbă culoarea, marginile sau dimensiunea se examinează dermatoscopic.
„Iarna și pe înnorat nu am nevoie de protecție solară.”
Leziunile de acest tip apar din expunerea cumulativă, adunată în ani, nu dintr-o singură vacanță. Zonele descoperite permanent (frunte, urechi, dosul mâinilor) primesc ultraviolete și în zilele în care nu te „arde” soarele.
„Celidonia, usturoiul sau o pastă cumpărată online arde leziunea și scap de ea.”
Obții o arsură chimică pe o leziune al cărei diagnostic nu este stabilit, plus o cicatrice care îngreunează examinarea ulterioară. Distrugerea la întâmplare a unei leziuni care ar fi trebuit biopsiată este exact situația de evitat.
„Dacă nu mă doare, sigur nu e nimic serios.”
Multe keratoze actinice sunt complet nedureroase. Invers însă, sensibilitatea la palpare e semnul care mă face să nu mai aștept: poate arăta o evoluție spre carcinom. Absența durerii nu exclude nimic.
„Am tratat-o o dată, deci am scăpat definitiv.”
Tratamentul rezolvă leziunea, nu istoricul de expunere solară al pielii. Pe un câmp afectat, recidivele apar frecvent chiar la marginea zonei tratate, motiv pentru care fotoprotecția zilnică și controalele programate fac parte din plan.
„Dacă unele keratoze actinice dispar de la sine, pot să aștept liniștită.”
Este adevărat că unele leziuni regresează spontan, dar pot reapărea în același loc, și nu se poate ști dinainte care. Riscul pe leziune și pe an este mic, însă se adună peste multe leziuni și mulți ani, așa că evaluarea rămâne necesară.
„„Vitamina B3” de la farmacie e același lucru cu ce s-a studiat.”
Nu neapărat. Vitamina B3 cuprinde două substanțe: acidul nicotinic și nicotinamida. Studiul care a arătat reducerea keratozelor actinice s-a făcut cu nicotinamidă. Verifică denumirea de pe cutie și discut-o cu medicul, mai ales dacă iei și alte medicamente.
Întrebări frecvente
Cum se simte la atingere o keratoză actinică?
Aspră, uscată, ca o zonă de șmirghel fin lipită de piele, cu scuame alb-gălbui. Foarte des se simte cu degetul înainte de a se vedea clar în oglindă. La consult, inspecția se face împreună cu palparea tocmai din acest motiv. Dedesubt rămâne un fond rozaliu, uneori sensibil la atingere sau la aplicarea cremei.
Doare crioterapia și cât durează recuperarea?
Se simte ca o usturime rece, intensă câteva secunde, apoi trece. Nu are nevoie de anestezie, iar vindecarea are loc de obicei în zece până la paisprezece zile. Îți cer să nu desprinzi crusta și să protejezi zona de soare. Hipopigmentarea este un risc consemnat: zona poate rămâne definitiv mai deschisă la culoare, mai ales pe ten închis, iar uneori apar cicatrici hipertrofice.
Pot să îmi trimit o poză ca să îmi spui dacă e keratoză actinică?
Nu pun diagnostic pe fotografie și nici prin telefon. Pe o piele fotoîmbătrânită se suprapun la prima vedere keratoza actinică, keratoza seboreică, lentigoul solar, keratoza lichenoidă, dar și lentigo malign, boala Bowen sau un carcinom bazocelular superficial. Am nevoie de examen clinic, de palpare și de dermatoscopie, iar uneori de examen histopatologic.
Keratoza pilară de pe brațe are legătură cu keratoza actinică?
Nu. Sunt afecțiuni complet diferite, cu nume asemănător. Keratoza pilară înseamnă dopuri de keratină în orificiile foliculare, apare tipic pe fețele de extensie ale brațelor, adesea de la vârste tinere, și nu are legătură cu expunerea la soare sau cu riscul oncologic.
De ce îmi propui tratament pe toată zona, dacă eu văd o singură leziune?
Pentru că soarele nu a acționat pe un singur punct. Tratamentele se împart în metode potrivite pentru un număr izolat sau limitat de leziuni și tratamente de câmp, potrivite pentru leziuni multiple sau mari. Când găsesc leziuni multiple pe aceeași zonă expusă, tratamentul punctual lasă în urmă porțiuni modificate încă invizibile. Abordarea de câmp tratează întreaga suprafață, după o schemă pe care ți-o explic și ți-o scriu.
Buza mea uscată, care se descuamează mereu, are legătură?
Poate avea. Aceeași agresiune solară cronică afectează frecvent vermilionul buzei inferioare, unde poartă numele de cheilită actinică; circa nouă din zece cazuri de cheilită actinică apar pe buza inferioară. Semnele sunt uscăciunea permanentă, scuamele care revin, zonele albicioase și conturul estompat. Merită examinată, mai ales dacă a apărut o zonă indurată, dureroasă într-un punct fix, sau o leziune care nu se vindecă.
Există ceva de luat pe cale orală care să ajute?
Într-un studiu randomizat de fază 3, la persoane cu imunitate normală, nicotinamida 500 mg de două ori pe zi timp de 12 luni a redus cu 23% rata cancerelor de piele non-melanom noi și cu 13% numărul keratozelor actinice.
Trebuie spuse în aceeași frază și cele două limite: efectul nu se menține după ce oprești administrarea, iar la persoanele cu transplant de organ un studiu ulterior nu a arătat niciun beneficiu, dacă ești transplantată, asta schimbă complet calculul.
Atenție la denumire: „vitamina B3” de pe raft poate fi acid nicotinic sau nicotinamidă, iar studiul s-a făcut cu nicotinamidă. Nu înlocuiește fotoprotecția și nu tratează leziunile existente. Înainte de a începe orice supliment vreau să știu ce alte medicamente iei, așa că îl discutăm la consult.
Ce se întâmplă dacă tratamentul prescris nu dă rezultat?
Ne revedem. O leziune care nu răspunde după o cură corect efectuată este unul dintre motivele pentru care se recoltează biopsie, tocmai ca să excludem un carcinom scuamocelular ascuns sub aspectul de keratoză. Dacă suspectez un carcinom invaziv, nu recoltez superficial: iau biopsie cu preducea sau tangențială profundă. Nu repet la nesfârșit același tratament pe o leziune care nu se supune.
Sunt însărcinată sau alăptez. Pot folosi crema pentru keratoză actinică?
5-fluorouracilul topic nu se folosește în sarcină și în alăptare: are potențial teratogen și este încadrat în categoria X de sarcină. Nici terapia fotodinamică nu se folosește în sarcină: siguranța ei nu a fost stabilită nici în sarcină, nici în alăptare, nici sub 18 ani.
Dacă alăptezi și folosesc metil-aminolevulinat, pauza de alăptare ține 48 de ore de la aplicare. Tot din start am nevoie să știu dacă ai alergie la arahide, pentru că printre excipienții acestei creme poate fi ulei de arahide.
Spune-mi, așadar, dacă ești însărcinată, dacă alăptezi sau dacă plănuiești o sarcină, ca să alegem altceva sau să amânăm în siguranță.
Cât de des ar trebui să vin la control după ce am avut o keratoză actinică?
Ritmul obișnuit recomandat este un control o dată sau de două ori pe an. La persoanele cu imunitate slăbită sau cu risc crescut, controalele se fac la fiecare opt până la douăsprezece săptămâni. Intervalul îl stabilesc individual, în funcție de numărul de leziuni, de fototip, de istoricul de expunere și de eventuala imunosupresie. Fac fotografii de referință la fiecare vizită, ca să pot compara obiectiv.
Dacă ai o zonă aspră care se descuamează și revine, o crustă care nu se închide sau pur și simplu nu știi ce este pata apărută pe frunte, pe ureche ori pe dosul mâinii, cel mai bine este să o vedem împreună.
La consult examinez toată zona expusă la soare, nu doar leziunea care te-a adus la mine, folosesc dermatoscopul și stabilim un plan clar: ce tratăm acum, ce urmărim, ce trimitem la laborator dacă e nevoie și ce faci zilnic acasă. Programările se fac telefonic, la 0792 633 762, prin Wanderma.
Surse
- DermNet — Actinic keratosis (solar keratosis): diagnosis and treatment
- DermNet — Actinic cheilitis
- DermNet — Methyl aminolevulinate photodynamic therapy
- Eisen DB et al. Guidelines of care for the management of actinic keratosis: Executive summary. J Am Acad Dermatol 2021 (American Academy of Dermatology; text integral pe PMC)
- American Academy of Dermatology — Actinic keratosis: diagnosis and treatment (informații pentru pacienți)
- British Association of Dermatologists — Actinic keratoses (patient information leaflet)
- de Berker D, McGregor JM, Mohd Mustapa MF, Exton LS, Hughes BR. British Association of Dermatologists’ guidelines for the care of patients with actinic keratosis 2017. Br J Dermatol 2017; 176(1):20–43
- Chen AC, et al. A phase 3 randomized trial of nicotinamide for skin-cancer chemoprevention. N Engl J Med 2015;373:1618–26 (studiul ONTRAC).
- Allen NC, et al. Nicotinamide for skin-cancer chemoprevention in transplant recipients. N Engl J Med 2023;388:804–12 (studiul ONTRANS).
- Dréno B et al. Management of actinic keratosis: A practical report and treatment algorithm from AKTeam expert clinicians. J Eur Acad Dermatol Venereol 2014; 28:1141–9
- Feldman SR, Fleischer AB Jr. Progression of actinic keratosis to squamous cell carcinoma revisited: Clinical and treatment implications. Cutis 2011; 87:201–7
- Ackerman AB, Mones JM. Solar (actinic) keratosis is squamous cell carcinoma. Br J Dermatol 2006; 155:9–22
- Marks R, Rennie G, Selwood TS. Malignant transformation of solar keratoses to squamous cell carcinoma. Lancet 1988; 1:795–7
Acest articol are exclusiv scop educativ și reflectă experiența mea din cabinet. Nu înlocuiește consultul dermatologic, nu stabilește un diagnostic și nu recomandă un tratament individual.
Keratoza actinică este o leziune precanceroasă, iar pe aceeași piele expusă cronic la soare pot apărea și leziuni maligne care seamănă cu ea: evaluarea, decizia terapeutică și eventuala biopsie se fac la consult, de către medic.
Denumirile de substanțe și suplimente menționate au rol informativ; medicamentele topice pentru keratoza actinică se eliberează pe bază de prescripție, au contraindicații și nu se folosesc fără discuția cu medicul tău.
Nu aplica tratamente pe cont propriu și nu întârzia prezentarea la medic pentru o leziune care crește, sângerează, doare, se ulcerează sau nu se vindecă.